No public Twitter messages.
Posted by gabriela Posted on Aug - 06 - 2013

Când ajungi la limită şi-ţi dai seama că nu e nici o limită

A fost atât de palpitant încât mi-am jurat că: „niciodată nu voi mai ajunge să văd asta!”

freedom_has_no_limit

După amiază toridă de duminică, mă-ntorceam de la Oradea, de la curs, dorind să ajung cât mai degrabă acasă, când, în treacăt, mă uit la bordul maşinii, observând cu stupoare: combustibilul disponibil mă mai slujeşte doar câţiva km!!! Automat căutam pe marginea drumului o bornă să-mi confirme că voi ajunge la prima pompă, însă în clipa în care am văzut-o nu prea mi-a plăcut ce scria acolo… mai ales că deja-mi amintisem că nu am acordat vreo importanţă  atunci când am trecut pe lângă ultima posibilitate de alimentare…

Cu cât înaintam, cu atât scădeau km şi pentru a ajunge la pompă, însă, în aceeaşi măsură scădeau şi cei de pe bord, iar din calculele mele reieşea că o să am un „deficit” foarte mic faţă de locul unde aş fi avut posibilitatea să reîncarc rezervorul, poate până într-un km…

S-a lăsat tăcerea, dar eu deja mă vedeam alimentând, cu toate că, pe măsură ce înaintam, devenea din ce în ce mai evident că e imposbil s-ajung :(, tensiunea crescând invers proporţional cu km de pe bord şi de pe borne, dar cu toate astea eu mă şi auzeam spunând: „ce bine că am ajuns până aici!”  adăugând alături de voce şi imaginea cu alimentarea de la pompă…

La un moment dat, m-am surprins dojenindu-mă de ce n-oi fi oprit la pompa pe lângă care trecusem, e drept, cam cu vreo 90 km în urmă, că doar ştiam că n-are cum să-mi ajungă, şi acum mai aveam pe bord 10 km iar distanţa până la acea localitate erau 12 km!!!…. Scrutam drumul, care era gol, deja vedeam pompa, pe borna arata 5 km iar eu mai aveam 3 km pe bord, când, de pe un drum lateral ies două maşini… din faţă veneau altele,  frâna a încetinit foarte mult apropierea mea faţă de acea „himeră” după care eu mă uitasem cu atâta dorinţă să ajung la ea… suspans… ochii mei căutau să vadă cum urcă km pe bord :),  şi nu se-ntâmpla… ori, cum cei nou intraţi pe drum prind viteză, şi nici asta nu se adeverea… însă, când mai aveam doar 2 km… am putut să trăiesc acel ceva pe care doar mi-l imaginasem cu puţin timp înainte, eram în pompă alimentând şi spunând: ce bine că am ajuns până aici!!!

Şi-n acea clipă mi-am jurat că de aici înainte o să fac astfel încât

pe bord nu o să mai văd niciodată doar 2 km! 

………………………………………………………………………

flexibil

Exemplul meu de aici e unul de normalitate, căci e foarte normal că dacă vrei să poţi conduce, atunci chiar e nevoie să alimentezi, dar… există o grămadă de decizii, pe care le-am luat pe traseu, în urma unor experienţe traumatizante şi care au făcut adevărate jaloane ori chiar ziduri de netrecut în viaţa mea.

Dacă în urmă cu ceva vreme, credeam în întâmplare ca fiind ceva de neînţeles cu venirea ei haotică, acum, înţeleg că totul stă în în lucruri atât de simple şi totodată întâmplarea e ceva ce… de fapt nu e :)

Aşa precum în clasa I, am ajuns să desluşim acele semne care mai apoi am învăţat că erau litere, prin care puteam înţelege ce doreau să ne transmită cuvintele, tot aşa am ales şi eu să fiu din nou în clasa I, însă la o altfel de şcoală, căci mi-am dat seama cât ajutor aş putea primi din tot ce deduceam doar că înseamnă Şcoala de NLP prin Vreau NLP! România.

Am înţeles câtă nevoie aveam de un altfel de Alfabet, un Alfabet cu ajutorul căruia să-mi găsesc ce mă oprea, să aduc focusare în ce-mi doream să duc la-ndeplinire, ori poate, mai bine spus, să reuşesc să văd clar ce-mi doream cu adevărat, să-mi dărâm barierele limitărilor. Tot ce a fost nevoie să fac, este că am luat o decizie în ce priveşte viitorul meu, în hotărârea mea de a-mi urma visul meu şi în încrederea nestrămutată-n mine că pot face asta!

floarea-soarelui

Cam cât „un lan de floarea soarelui”  am ajuns să primesc de la cursul ăsta. E absolut magnific pentru mine, căci recunosc valoarea transformării ce am primit-o şi uite şi de ce am ales să îndrăznesc să-ţi spun şi ţie despre el:

– am înţeles că percepţia asupra propriei mele realităţi vine din totalitatea experienţelor mele, din trările mele, din mediul în care am crescut şi trăit până acum, toate împreună m-au adus în acest minunat punct de acum;

– am adus stima şi imaginea de sine, la valoarea sa adevărată;

– mi-am adus excelenţa ca stare de experimentare permanentă în toate domeniile vieţii;

– am reuşit să-mi găsesc din strategiile funcţionării „procesorului” meu;

– îmbunătăţirea considerabilă a comunicării şi implicit a relaţionării;

– capacitatea de a fi cât mai flexibilă, în situaţii care mai de care;

– transformarea lui „toate mi se-ntâmplă numai mie” la „am toate resursele pentru a reuşi”;

– separea persoanei de comportamentul său;

– din regretele de până mai ieri, să înţeleg că am luat cele mai bune decizii, în acele momente, transformând acele experineţe în resurse pentru viitor;

– aveam credinţa că: corpul şi mintea sunt separate, acum am ajuns la experimentarea: corpul şi mintea se influenţează reciproc;

– dintr-un rezultat care înainte îl numeam eşec, acum îl percep ca pe un feedback, ca punct de plecare spre ceva nou, mult mai bun;

– mi-am redescoperit unicitatea, spontaneitatea şi creativitatea :) ;

– m-am surprins găsindu-mi, bine pitite, după uşă, visele mele, ce nici măcar nu mai îndrăznisem în ultima vreme (evident, înainte de a veni la curs) să mă mai gândesc la ele;

-am înţeles importanţa stabilirii unui obiectiv, astfel ştiu concret paşii ce-i am de urmat, observ cu atenţie menţinerea mea pe drumul ce duce spre realizarea obiectivului, mă readaptez mereu la situaţiile nou create pentru a reuşi să  trec peste toate provocările ce-mi apar pe drum;

– orice nouă experienţă ne-mbogăţeşte tot mai mult;

– am ajuns să scot de pe raftul prăfuit al convingerilor mele, multe din limitările care, până mai ieri făceau un zid de netrecut…

face_question_mark

Şi, că veni vorba despre convingeri, limitări… oare de câte ori, presaţi de împrejurări am luat decizii care ne-au marcat viaţa ce a urmat de atunci până în prezent? Decizii pe care, ulterior, le-am ridicat la rang de cinste, făcându-le adevărate legi nescrise, după care ne-am ghidat întreaga existenţă din acel moment până azi.

Oare de câte ori în viaţă nu luăm astfel de decizii? Chiar dacă acel aparent pericol de atunci a plecat cu mult timp în urmă, ori e posibil să fi luat acea decizie pe când eram copii, cu judecata de atunci,  însă noi le păstrăm ca pe nişte adevăruri absolute.

Partea frumoasă a învăţării tehnicilor NLP constă în găsirea factorilor ce ne opresc şi transformarea lor în resurse care ne sprijină, generând capacităţi nebănuite de manifestare a cine suntem noi cu adevărat.

raspunsuriAşa am început şi eu prin a căuta răspunsuri la-ntrebări, însă cum fiecare întrebare parcă scotea, ca prin farmec, încă alte 2-5 sau poate chiar 10 alte întrebări, asemeni mie, să ştii că posibilitatea de a ajunge să le primeşti e cu mult mai aproape decât crezi.

Tot ce e necesar să faci, este să cauţi şi să crezi că e posibil să ţi se-ntâmple şi ţie lucruri minunate!

Echipa Vreau NLP! România te sprijină în aţi redescoperi abilităţile, convingerile, valorile, identitatea şi chiar mai mult de-atât, prin dăruirea şi implicarea noastră de care ai nevoie.

Te aştept cu mare drag, la evenimentele noastre, iar în 16-18 august începe primul modul de Dezvoltare Personală prin tehnici NLP, la Baia Mare.

Convinge-te singur de tot ceea ce eu ţi-am spus până aici!

Cu sufletul plin de bucurie, a ta prietenă,

Gabriela :)

Categories: Căsuţa cu poveşti

Sponsors