No public Twitter messages.

             coincidentele si noi Doi îngeri, unul bătrân şi unul tânăr, mergeau pe un drum de ţară, prăfuit. Călătoria lor împreună, era pentru a-l iniţia îngerul cel bătrân pe îngerul cel tânăr în tainele unui înger, cum să procedeze când va fi pus să facă singur.

Şi mergând ei aşa, încetişor, seara se lăsă, iar ei se apropiau de o casă bine aşezată cu o curte mare şi plină cu de toate, au bătut în poartă pentru a-şi căuta un loc unde să doarmă. A venit cineva şi le-a deschis, apoi i-a dus într-o mică şi întunecoasă cămăruţă din pivniţă, oferindu-le totodată şi nişte fărâmituri e la masa lor, pentru a-şi potoli cât de cât foamea. Înainte de culcare, îngerulcel bătrân observă în perete o gaură şi de cum o zărise se grăbi să o acopere, să efacă peretele în zona respectivă.

Veni dimineaţa şi porniră din nou la drum. Şi merseră ei toată ziua, iar spre seară se apropiau de o margine de sat, unde se vedea o casă sărăcăcioasă. De cum au ajuns în dreptul ei, gazda i-a poftit să înnopteze la ei, i-au pus l masă cu ei, au împărţit bucatele cu ei, iar la vremea somnului, i-au aşezat în patul lor. Dimineaţa, s-au trezit în hohotele de plâns ale gazdei, care plânge după vaca lor, care murise peste noapte. Era unica lor sură de trai, iar acum şi asta se ruinase. Ce-o să se facă, se întrebau încontinuu…

Dpă ce au plecat, înerul cel tânăr, foarte contrariat, abia reuşind să-şi frâneze reproşurile ce stăteau să izbucnească la casa săracului, îl întrebă pe îngerul cel bătrân:

– Cum ai putut să faci asta? La cei bogaţi, ai văzut o gaură din perete şi le-ai reparat-o cât ai putut de repede, iar ei nu ne-au tratat nici e departe cum am fost primiţi la casa săracului, iar pe cei săraci ai permis să le moară vaca, ştiind că nu mai au altă posibilitate de a-şi procura hrana? Cum ai putut aşa indiferent? Doar ai văzut cum am fost trataţi la casa celui din urmă!?

Răspunsul îngerului bătrân a venit după o scurtă pauză:

-Din ce-mi spui tu aşa pare să fie, însă… nu toate lucrurile sunt ceea ce par a fi!  apoi a continuat blând, la casa bogatului am acoperit gaura din perete deoarece acolo avea o comoară, iar el nu merita să o găsească, iar la casa sărmanului, în acea noapte, a venit duhul morţii după sufletul femeii, iar eu i-am dat vaca…”

Îmi amintesc aşa de clar chiar şi acum, acest mail ce ajunsese  la adresa mea de la un necunsocut, în urmă cu mulţi ani, într-un moment în care, cu vreo două zile mai înainte, un băiat tânăr murise, în condiţii foarte bizare şi demne de „Twin Peaks”… iar în ziua respectivă, când mailul a ajuns la mine, eu am zărit băiatul într-un autobus, făcându-mi cu mâna…

Acestea le putem încadra în coincidenţe, nu-i aşa? Chiar şi după atâţia ani, să fie vreo 8 deja, acea imagine şi acest mail încă e prezentă în mintea mea, de parcă au fost acum câteva momente.

Acea învăţătură, am început să o analizez, să mă gândesc mai profund la sensul ei, adică, nu tot ce văd e aşa cu eu le văd.  Nu prea înţelegeam ce vroia să pună, la început, însă cu trecerea timpului, am reuşit să primesc înţelegerea că nu tot ce cred eu că ar putea fi adevărat, chiar este, ori că ceea ce eu consider a fi o minciună, de fapt e adevărat. Şi tot căutând atunci, ceva stabil, de care să fiu sigură că ceea ce văd sau am în faţa mea, e chiar real, am constatat că ce era evident pentru mine, era lipsit de importanţă pentru alţii, deci de fapt, eu cred că asta depinde de fiecare, de punctul său de vedere, de percepţia fiecăruia, de ce înseamnă pentru fiecare acel lucru, adică mai exact, care-i sunt valorile celui care priveşte. Dacă eu m-aş duce la un meci de fotbal, chiar să fie între 2 super tari echipe ale lumii, aş simţi că-mi pierd vremea, în timp ce pentru alţii, acealaţi meci o să le rămână pe veci în minte. Asta e de fapt legea relativităţii :-)  după cum eu o simt.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

…o după-amiază minunată, o adiere uşoară de vânt te mângâia parcă, iar soarele îţi scălda obrajii cu veselie. Cum era şi firesc, nu se putea să nu profit de o astfel de ocazie, aşa că am ieşit afară să pot să iau parte la spectacolul de bucurie al naturii. Agale, paşii mă purtau, fără un scop şi o direcţie anume, ci doar doream să mă bucur din plin de această zi frumoasă. În calea paşilor mei a apărut un teatru, iar atunci mi-am spus: „Ce  bine-ar fi să merg la teatru!”, am mers la afişajul cu piesele, chiar nu-mi păsa titlul, ci doar doream să merg. Printre titlurile multe, am rămas agăţată parcă, într-un afiş, care era identic cu al unei cărţi surprinse într-o vitrină, văzută tot în plimbarea de acum. Instant mi-am spus că ar fi tare frumos să pot să o văd, căci uite cartea nu o luasem şi îmi stătea aşa în minte, de parcă încerca să-mi spună ceva, chiar mie… Am mers la casă, iar doamna de la ghişeu ne spunea că nu mai erau locuri, eu însă parcă nici nu o auzeam şi-mi spuneam în continuare că azi merg la teatru. În clipa următoare sună telefonul doamnei de la ghişeu, ea ne face semn să stăm o secundă, ca după alte câteva secunde să ne anunţe că tocmai s-au eliberat două locuri, iar partea cea mai tare e că erau dintre locurile cele mai bune din toată sala!!! M-a cuprins aşa o bucurie de mare, încât îmi venea să sar într-un picior, dar cu toate astea n-am facut-o :-), însă am mulţumit din tot sufletul meu, „coincidenţelor” minunate cu ajutorul cărora eu chiar am putut să fac ce-am dorit.

Aşa cum spuneam mai sus, nu mi-am pus nici o clipă problema cum că n-ar fi bilete, că e imposibil să găseşti locuri în ziua respectivă, că trebuie să faci rezervare… şi cu toate astea, am reuşit. Dacă aş fi început cu tot felul de argumente de genul celor de dinainte, atunci aş fi creat instant un alt câmp al gândurilor mele, însă cum eu nu le-am avut, nu a fost nimic care să stea, aşa ca un zid, între ceea ce-mi dorisem şi împlinirea dorinţei mele.

Dar, pe de altă parte, nu toate mi se materializează chiar aşa, poate chiar şi pentru că, aşa ca-n pilda de mai sus, la acest moment nu sunt suficient de pregătită să primesc unele lucruri în viaţa mea, ori poate că e nevoie să mai lucrez la partea de ataşamente. Eliberarea de ataşamente duce la adevărata libertate, libertatea de  a fi, de a te manifesta în propria realitate.

Tot din capitotul „coincidenţe”, mai pot să-ţi destăinui ce am trăit.

Zilele trecute spuneam că vreau să fac o supă, iar imediat sună telefonul şi mi se spune că deja supa e fiartă. Scriam articolul despre timp, iar din vecini se auzea melodia „Opriţi timpul”. Cartea care am reuşit să o „citesc” ajungând la teatru, iar şirul ar putea continua la nesfârşit. Eu spun că e minunat să poţi să vezi interconexiunile ce apar în faţa ta, ori „coincidenţe” dacă aşa alegi să le botezi :-)

După această povestioară, întrebarea care iese la iveală, e: tu vezi aceste „coincidenţe” în viaţa ta sau tu le ai? Crezi că ele sunt la întâmplare, ori crezi că ai putere să le construieşti? Ele sunt efectul al cărui motiv?

O să revin cu un articol despre ataşamentele din viaţa „de toate zilele” şi cea de „zi cu zi”! (o să primeşti răspuns la aparenţa identică a abordării mele :-) )

Ai coincidenţe?

Dacă răspunsul este DA, scrie!

Dacă răspunsul este NU, scrie!

Deci, indiferent de răspunsul care-ţi vine la întrebare, te îndemn să-l scrii, tot în acelaşi timp, spune-mi ce reprezintă pentru tine povestioara de la începututl articolului.

Aştept cu mare nerăbdare să ne „îmbogăţim” reciproc, bagajul „punctelor de vedere” :-)

Cu drag, Gabriela

Categories: Căsuţa cu poveşti

2 Responses so far.

  1. Sorin spune:

    Clar mi-a placut povestea de la inceput, morala ei si cred ca toate lucrurile se intampla cu un scop si eu am contributia mea la aceste lucruri prin alegerile pe care le fac.

    Viata te suprinde cum se poate mai bine cand mergi pe drumul ei!

    • gabriela spune:

      Asa cum spuneai şi tu, într-adevăr, lucrurile se întâmplă cu un scop anume, iar faptul că ulterior „întamplărilor” alegem în continuare altceva, e pentru că am înţeles că e ceva mai presus de noi, ceva care ne face să simţim cât de susţinuţi suntem în tot ce facem şi simţim, de o Prezenţă Divină care nu face altceva pentru noi decât să facă TOTUL!

      Fie ca toţi cei care o simt să simtă şi mai mult iar cei care încă nu o simt, să ajungă să o recunoască cât mai curând.


Sponsors