No public Twitter messages.
Posted by gabriela Posted on Mai - 15 - 2013

Fericirea unei vieţi nu are legătura cu vârsta

ploaieNorii acopereau întregul cer, iar ploaia parcă era cernută printr-o sită deasă, însă cu toate astea, pământul mulţumea prin toate plantele sale, acea binecuvântare, demult aşteptată, o îmbălsămare a vieţii naturii prin picurii cristalini ce o învăluiau de vreo câteva ore bune, aducând cu ea revigorarea, renaşterea poate c-am putea spune a tot ce-şi ia seva din pământ.

Chiar şi-n aste condiţii meteo, care pe unii din noi îi duce la melancolie, eu mă bucuram alături de natură şi de florile din grădina mea care primeau cu atâta veselie, că toate, toate,  aveai impresia că „râd la soare”, chiar dacă nu se vedea soarele, nu avea importanţă, ele  îi zâmbeau şi aşa, ascuns cum era.

Ieri am fost un vizitator, un vizitator mai aparte, ori poate, o pot numi mai aparte „casa” căreia i-am trecut pragul, care aş putea spune pe drept cuvânt, că e chiar o comunitate în toată regula, în care am regăsit multe elemente care fac parte integrantă dintr-o comunitate, toate făcute în proporţia comunităţii, adică pe măsura lor, şi anume: un club pentru diferite activităţi, o capelă pentru rugăciune, o curte deosebit de frumos amenajată, care te-mbia parcă să poposeşti în ea cu mare drag, chiar cu picurii de ploaie prezenţi alături de mine, o gospodărie anexă bine îngrijită şi bine orânduită, chiar şi florile de pe straturi, aşa cu stropii cristalini de ploaie pe ele, participau şi ele la acel tablou minunat şi surprinzător ce l-am putut oobserva după ce-am păşit pe poartă. Pot spune că e o altă lume, o lume mai altfel şi totuşi atât de aproape de noi, de fiecare din noi…

Chiar dacă până acum, doar am trecut prin faţa acelei clădiri, urmându-mi drumul spre alte destinaţii şi preocupări, uite că azi am ajuns acolo, acolo unde, mă-ntrebam aproape de fiecare dată când treceam: „cum o fi oare aici?” – acest loc, această lume este: Căminul de pensionari din oraşul meu.

Nu ştiu câţi dintre voi aţi păşit pragul unei astfel de comunităţi, însă pe mine m-a-ncercat o intensă emoţie, ajunsă aici…

Prima persoană ce am întâlnit-o era în club, citind o carte… era o femeie, cu ochi blânzi şi-un zâmbet de bucurie s-a născut pe faţa sa, văzându-mă, după uşa de sticlă ce ne despărţea… şi prin privirea ei, parcă m-a-mbrăţişat cald, de parcă-mi mulţumea că sunt acolo. Am primit acea îmbrăţişare ca pe un salut  a unui vechi prieten.

Am pornit spre o altă încăpere, iar în mintea mea, se derula parcă un film în care eu eram ca actor principal, mă vedeam ajungând la acea vârstă…

Spunea un prieten, că timpul există doar pentru ca să nu se suprapună toate evenimentele din viaţa noastră, toate aşa, unul peste altul, căci altfel nu am mai putea desluşi nimic… :), adică primim răgaz de la timp, să ne putem dumiri, oarecum, într-o oarecare măsură, de la un eveniment la altul…

Ştim, că toţi cei care trăiesc aici, sunt persoane care, până la un moment dat, în viaţă, au avut o familie cu care au locuit, ori poate doar aveau o familie cu care nu locuia, ori un cămin unde şi-au dus viaţa, ori poate… atâtea şi atâtea moduri în care putem alege să îmbătrânim, noi oamenii…

Că emoţia m-a cuprins de cum am intrat, v-am mai spus-o deja, însă vizita mea aici este menită să le aduc o bucurie, chiar de-ar fi să fie cât de mică, iar pentru mine valorează o mare realizare.

Despre ce bucurie e vorba?

Chiar dacă, locuind aici, ei au o viaţă socială, a lor, drept urmare, o dată cu trecerea anilor, ei, aşa precum şi noi, au acumulat o sumendenie de sentimente, care mai de care, după care şi-au format unele convingeri, şi-au impus unele valori, că doar asta merită…

activitateÎn astfel de raportări, o analiză atentă şi urmărită direct, aduce mari beneficii prin transformarea în resurse valoroase, mai ales că această analiză am experimentat-o chiar şi eu ”pe viu” cum se spune şi chiar a dat rezultate, folosind tehnicile NLP care le-am învăţat împreună cu echipa  Vreau NLP! România,  reuşim să ne recunoaştem acele încorsetări, în care ne simţim parcă blocaţi, apoi reuşim să transformăm percepţia asupra lor, aducându-ne un mare beneficiu frumuseţii vieţii.

Chiar pentru acest motiv, am încrederea că, folosind ceea ce pentru mine a funcţionat, la fel ca şi pentru mulţi alţii, vin a-i sprijini cu mare drag şi dedicare, oferindu-le exerciţii simple de NLP , întregite de eliberarea imaginaţiei prin desen şi caligrafie.

Care este partea pozitivă după aceste întâlniri?

suport1După cum bine ştim, că întotdeauna exerciţiile, adică partea practică, aduce o reală contribuţie în viaţa noastră, tot aşa şi cei care vor participa la aceste „întâlniri de suflet”, vor redobândi, sau mai bine spus îşi vor regăsi înlăuntrul lor, adevărate „perle” ce le-au abandonat, aşa încât praful timpului  le-a cam umplut, iar acum şi le vor scoate la iveală pentru a le fi de folos lor şi celor din jur.

Care sunt acele „perle”?

Uite-le:

batrani fericiti

–          redobândirea încrederii în forţele lor,

–          reclădirea „cărămidă cu cărămidă” a stimei de sine,

–          recunoaşterea celorlalţi ca fiind un real sprijin în realizarea unei vieţi minunate,

–          regăsirea bucuriei de a trăi alături de cei din jur, ca pe ceva firesc,

–          înţelegerea unui alt punct de vedere a propriei sale vieţi, o altă perspectivă…

Ziua în care vom începe acele întâlniri, va aduce o dată cu ea şi bucuria imensă pentru mine de a fi adus zâmbetul pe buze, unei fiinţe asemeni mie şi sunt convinsă că va fi şi bucuria celor de acolo.

Cu sufletul plin de bucurie, Gabriela.

Categories: Căsuţa cu poveşti

Sponsors