No public Twitter messages.
Posted by gabriela Posted on Sep - 16 - 2013

Lasă-ţi valoarea să se manifeste, vei fi uimit de rezultate!

Bine te-am regăsit!

I Love October

Ador să mă plimb printre frunzele căzute, să aud foşnetul lor, să simt emoţia toamnei ce se-ascunde în toate aceste frunze călătoare, cu şuşotele lor, povestind poveştile verii ce tocmai s-a dus…

Încet, aşa tiptil-tiptil, toamna se-aşterne agale, aleile încep să fie-nvăluite-n frunze care mai de care mai colorate, o încântare pentru ochi, o melancolie învăluind sufletul…

Şi uite-aşa, rând pe rând, frunzele părăsesc copacii pe care i-au îmbracat aşa frumos din primăvară şi-o vară întreagă.

Sunfall (Backlit Autumn Leaves), Wisley

 

Te invit acum să-ţi imaginezi cum în fiecare frunză a copacului, se afl-o amintire, ceva ce ţine de trecutul său, însă copacul dă dovadă de curaj şi  nu-i vine greu să se detaşeze de trecut pentru a putea crea loc propice mugurilor ce vor veni în primăvară, căci altfel, mugurilor le-ar fi cu  neputinţă să aibă loc pe unde să răzbească, ca să reuşească să formeze un nou început.

Pentru ca ceva nou să apară şi-n viaţa noastră e necesar să lăsăm trecutul să stea acolo unde este locul lui, în trecut şi să ne trăim cu bucurie prezentul.

Acum am să-ţi spun o poveste:

„Erau doi prieteni ce stăteau de vorbă despre cât de greu îi merge unuia din ei, câte dificultăţi a întâmpinat, simţea că deja ajunsese la capătul puterilor, nu-i mergea bine nimic, la servici a fost concediat, relaţia ce o avea era într-o stare asemănătoare, totul parcă se-nvârtea în jurul lui:

Nu sunt bun de NIMIC!

Amicul său, ascultându-l cu mare atenţie, îi întinse o bancnotă şi-l întrebă:

– O vrei?

Nedumerit, pentru o clipă, răspunse apoi:

– Da, cum să nu o vreau?

Atunci amicul său a mototolit-o şi l-a-ntrebat din nou:

-Acum o mai vrei?

-Bineînţeles, răspunse în grabă.

De această dată aruncă bancnota pe jos şi o călcă în picioare la care vine iar întrebarea:

-O mai vrei?

-Nu înţeleg care-i direcţia acţiunilor tale, însă atâta vreme cât nu e ruptă, este la fel de valabilă precum a fost la început! Sigur că o vreau!

-Să ştii că atunci când lucrurile nu ies întocmai cum ne-am fi dorit, asta nu-seamnă că nu suntem de valoare, tot ce contează este să fii conştient de valoarea ta în orice moment, nu de abaterea pe care o trăieşti chiar acum!”

_62757450_handnote

Oare, de câte ori te-ai simţit boţit?

Oare  de câte ori te-ai îndoit de valoarea ta, de ceea ce ai fi în stare să faci, de ceea ce meriţi?

Tocmai, pentru că şi eu sunt asemeni ţie, într-una din zile, mă-ntrebam dacă aş fi în stare să fac ceva şi mă cam îndoiam, căci încă o asemenea încredere în mine că o să-mi iasă, nu avusem încă, aşa că îndoiala era la conducere.

Ei, şi-ntr-un astfel de moment e cam indicat să treci la acţiune, dacă nu vrei să treacă acţiunea peste tine.

Iar pentru a te sprijini şi pe tine, uite ai aici un exerciţiu prin care-ţi vei da lesne seama de cât valorezi. Hai la treabă!

Răspunde la următoarele-ntrebări:

1. Care sunt cei mai bogaţi 5 oameni de pe planetă?

2. Cine este Miss Univers în ultimii 5 ani?

3. Cine este actorul ce a primit Oscar în 2000?

4. Care este prima persoană care a urcat pe Everest?

5. Nominalizează 5 -7 câştigători ai premiului Nobel.

Hmmm, ia zi, cum merge? Nu te poţi lăuda?

E firesc, aplauzele le suflă vântul, iar ceea ce ieri era ceva ca cel mai cel, azi cu totul altceva i-a luat locul.

Acum, că ai încercat să-ţi testezi memoria, o să te duc într-un spaţiu mult mai accesibil, adică la persoana ta, unde schimbările, chiar de-au avut loc, eşti capabil a ţi le recunoaşte, deci, să-ncepem:

1. Care sunt acele persoane care te-au făcut să te simţi special, să te simţi că străluceşti?

2. Aminteşte-ţi care sunt acele persoane datorită cărora eşti azi ceea ce eşti, care te-au sprijinit în dezvoltarea ta ca OM, prieteni care te-au făcut să păşeşti înainte în loc să dai înapoi?

3. Care sunt acei  profesori care te-au ajutat în formarea ta profesională?

4. Cine sunt acele persoane alături de care îţi petreci cele mai multe momente din viaţa ta?

Cu siguranţă că de această dată, nu ai mai întâmpinat dificultăţi în a scrie răspunsurile.

Ei, vezi, asta e partea frumoasă, să observi cât eşti de valoros pentru persoanele care contezi cu adevărat,  care te sprijinesc, care te ocrotesc, şi cărora le face plăcere să stea în preajma ta.

În viaţa noastră, în diferite momente, intervin unele schimbări, prin care, unele persoane importante nouă  până atunci, vor pleca lasând loc altora, altele ne vor însoţi mai mult, altele mai puţin, dar mai sunt şi acele persoane care ne vor fi alături pe tot parcursul vieţii, în acest fel lista noastră se-mbogăţeşte în permanenţă.

Te îndemn să-ţi cântăreşti în permanenţă propria valoare, căci atâta vreme cât tu vezi care e valoarea ta atunci aşa te vei şi manifesta, acţiunile tale vor fi în congruenţă cu ceea ce crezi despre tine, iar mai apoi toţi cei din jurul tău o vor recunoaşte, nu te lăsa distras de unele momente în care te simţi abătut, n-au nici o legătură cu valoarea ta.

Fă aşa precum copacii, dă voie să iasă mugurii noului din tine, arată valoarea ta în permanenţă! 

Nu te opri nici o clipă în a-ţi mări lista de oameni de valoare.

 

1185456_525596024204019_262352306_n

Îţi mulţumesc că eşti şi faci parte din lista mea de oameni valoroşi mie, chiar mă gândeam la tine, când scriam aceste rânduri…


Tare aş vrea să ştiu tu cum stai cu lista oamenilor valoroşi pentru tine, iar pentru asta, scrie chiar acum gândurile tale pentru acei oameni valoşi din viaţa ta, dedică-le chiar acum un rând, un gând, ori poate chiar o poveste… chiar aici!

Cu drag, Gabriela

Categories: Căsuţa cu poveşti

8 Responses so far.

  1. GG FILIP spune:

    Interesanta abordare.

    Si eu imi amintesc de oamenii valorosi din viata mea, oameni de referinta, care conteaza cu adevarat.

    Fac deja loc „mugurilor” sa aduca prospetime si viziune catre noi orizonturi.

    • gabriela spune:

      Cum ar fi dacă, i-am considera pe acei oameni care au făcut o reală diferenţă pentru viaţa noastră, precum o constelaţie care ne ghidează în permanenţă…

      E minunat că eşti deja în acest proces al „înmuguririi”!
      Continuă!

  2. Galina Agafia Nicolaescu spune:

    Oamenii care i-am intilnit pe net,sint deosebiti de cei care-i cunosc in viata reala.Pentru mine este o minune.Eu de mult i-i cautam.Ei m-au ajutat sa ma cunosc cu adevarat,sa am incredere in mine.Multumesc lui Florin Rosoga si membrilor comunitatii care m-a ajuta sa evoluez pentru a transmite mai departe.

    • gabriela spune:

      Te felicit in primul rand, pentru ca ai avut incredere in tine sa crezi ca poti gasi astfel de oameni.
      Apoi te felicit ca i-ai si gasit.
      Este ceva de mare pret sa poti avea incredere in tine.

      Felicitari pentru tot ceea ce faci pentru tine si implicit pentru cei din jururl tau!

  3. Ildi spune:

    Draga Gabriela,

    De cand am lasat loc mugurilor sa apara, de atunci cunosc oameni minunati si valorosi, tu Gabriela esti unul dintre acesti oameni, multumesc ca am avut ocazia sa te cunosc.

    Mult succes, cu drag, Ildi.

    • gabriela spune:

      Ildi draga,
      Fie ca acesti muguri sa fie ceea ce-i mai bine pentru tine si sa te imbogatesti in permanenta cu cat mai multi „muguri”.

      Multumesc ca mi-esti asa aproape, te imbratisez cu mare drag si caldura :*

  4. Anca spune:

    Pot spune multe lucruri sau povesti cum le numesti tu Gabi , insa un aspect este cert pentru mine , cel putin: propria valoare ne-o acorda cei din jurul nostru ,nu noi suntem „stapanii” ei.Da , sincer sunt inconjurata de oameni valorosi si le multumesc pentru simplul fapt ca i-am cunoscut, pentru mine a fost suficient sa-i intalnesc ; si-au lasat amprenta asupra mea.Si ma gandeam cand si cum sa iti spun o poveste.Iata !!!! A sosit momentul:Cam peste vreo doua luni se va implini un an de cand , fiind la o prezentare ( nu conteaza domeniul de activitate )am avut onoarea sa te cunosc.Insa, din punctul meu de vedere nu atunci era necesar.Acel moment a sosit de-abia dupa 7 luni.Care e ideea? Spune-mi tu ce crezi?Interesting isn`t it?:)

    • gabriela spune:

      Ce cred eu?
      Eu spun ca cel mai important e „ce crezi tu”! Deoarece nu ceea ce facem, este intr-un fel sau altul, ci ceea ce spunem noi despre acel lucru e foarte important pentru noi, pentru cantarul nostru intern. :)
      In ce priveste intalnirile noastre… pot spune doar ca am ajuns sa inteleg ca nimic nu curge la-ntamplare si daca privim cu atentie in urma, putem atat de lesne regasi sincronicitatile, punctele de legatura dintre situatii care, atunci cand s-au desfasurat n-au avut nici cea mai mica legatura, aparenta, deci, precum s-in cazul nostru, ma bucur nespus si eu ca mi-a fost daruit privilegiul de a te cunoaste.

      Multumesc Anca, om valoros si minunat ce esti :*


Sponsors