No public Twitter messages.
Posted by gabriela Posted on Oct - 02 - 2013

Nu îţi limita potenţialul

Unlocking-Our-Potential

Aici, la această sugestie, vreau să mă opresc la o poveste… adevărată, şi anume:

” La prima oră a dimineţii, pe birou se aflau deja, bine aranjate încă de ieri, spre verificare,  un maldăr de  dosare.

„Cu siguranţă până spre ora două a după amiezii le termin…” spuse funcţionarul, fredonând melodia preferată, ce încă nu i s-a şters din minte, ce-o auzise în timp ce venea spre servici, căutând să-şi găsească ustensilele de lucru, făcându-şi spaţiu propice începerii lucrului, iar ca ultim pas şi poate cel mai important, savurând cafeaua caldă, aburind chiar,  ce împrăştia o aromă de cafea proaspăt măcinată în tot biroul. Ce mai, toate condiţiile îi erau la-ndemână pentru a-şi începe o zi plină de realizări!

Însă…, un zgomot îl face să tresară, iar în secunda următoare, uşa se deschide larg şi în ea apare un teanc de cinci dosare ce erau ţinute de două mâini şi o voce din spatele lor anunţa, spunând că i s-a spus să transmită mai departe, că e nevoie să fie terminate până la ora patru, căci mâine dimineaţă la prima oră s-a anunţat o şedinţă fulger de analiză a proiectelor. În cealaltă clipă, teancul era deja pe masă şi uşa se închide la loc. Stupoare!!!

Şi, uite-aşa, cu cafeaua încă-n mână, simţi cum dintr-o dată deveni atât de greu încât i se păru că deja cântăreşte de câteva ori mai mult şi în orice clipă, scaunul ar putea să se prăbuşească sub greutatea sa, gândindu-se la plecare sa de mâine dimineaţă în concediu….

Începu a-şi analiza ce avuse de făcut deja, vedea clar cum îşi structurase toată munca până să apară neprevăzutul, pentru un moment avea impresia că totul se ruinase şi se simţea sub nisipul ruinat… vedea atât de evident cum îşi rata plecarea în concediu, avansarea la care visase după ce se-ntorcea din concediu… şi-n toată vâltoarea gândurilor sale auzi gongul din turn ce-l trezi complet din visare şi-şi spuse: ei, hai că ştii că poţi! mâine ai de mers în concediu!!!

Atât i-a trebuit, s-a mobilizat, cum a putut mai bine, iar la ora de plecare, toate dosarele erau terminate si cu rapoartele aferente puse la punct.

În acest timp, ce lucra la ele, se cam gândea el, cum ar fi să-i spună şefului că el nu mai poate să facă altă dată aşa, că nădăjduieşte că a fost un caz singular, că în astfel de condiţii, randamentul său s-ar diminua… şi câte şi mai câte feluri în care să-i transpună cât mai delicat, şefului său, mâhnirea sa.

Ajunge în biroul şefului, cu toate dosarele braţe, la care şeful de cum intră pe uşă, îl repezi întrebându-l, fără a-şi ridica privirea din agendă, dacă i-a terminat cele cinci dosare, pe care le trimise azi… acesta stupefiat de-a dreptul îi răspunse că le-a terminat pe toate…”

Sau poate o să-ţi provoace şi mai tare simţurile, povestea asta:

„Un fermier avea o grădină şi în care cultiva tot felul de legume, drept pentru care şi-a făcut un stand la poartă pentru a şi le comercializa. Cum în gospodăria sa erau şi animale, în apropiere de ei, era un vecin care creştea pui şi drept urmare, obişnuia să cumpere pui de la acel vecin.

Într-una din zile când aveau mult de lucru la grădină, vecinul său trecu să-i aducă pui, pe care-i puse într-o cutie şi-i lăsă pe terasă.

Când fermierul şi familia s-au întors acasă, pe terasă mai era doar cutia, puii zburaseră prin curte…

Aşa că, toată familia sa, au purces în căutări de pui, astfel: cu alergare, cu sărituri, cu buşituri, într-un final, au reuşit să adune toţi puii şi aşa obosit cum era, fermierul nostru îl sună pe vecinul său să-l tragă cumva la răspundere cum de a lăsat puii nesupravegheaţi, căci abia au reuşit să adune unsprezece pui.

Răspunsul ce-l primi este acesta: „Unsprezece pui de găină, nici nu este prea rău! Eu am livrat doar şase!”

…………………………………………….

Oare cum ar arăta viaţa noastră dacă pur şi simplu nu am cunoaşte nimic despre limitare? Cât de multe am putea face fiecare?

De prea multe ori, ne poticnim, de restriţiile propriilor limite autoimpuse.

A ni le recunoaşte este un primul pas şi este extrem de important în eliminarea acestora.

Hai să acţionăm aşadar, iar apoi se va topi şi limitarea noastră, aşa că:

  • Dacă până acum, doar ţi-ai dorit să mergi la film, acum fă-o!
  • Dacă până acum, ai dorit să scrii, poezie, să desenezi, sau ştiu eu câte şi mai câte… acum ar fi cazul să le trimiţi la cineva prin care să-ţi valorifici potenţialul!
  • Dacă vroiai să te plimbi, dar nimeni nu vroia să te-nsoţească, du-te singur, oricum pe drum vei întâlni alţi oameni!
  • Dacă ai o pasiune, ori un hobby, însă…  stau pitite bine, bine sub preş, gândindu-te doar cu nostalgie la ele din când în când, a sosit timpul să le scoţi la iveală, să le dăruieşti locul bine meritat, doar sunt parte din viaţa ta!

Dacă…, dacă… dacă… aş putea continua încă o mie şi o sută de mii de dacă, însă esenţa este:

Nu ceea ce VREI este atât de important ci cum ACŢIONEZI pentru ceea ce vrei! 

noul-osho

Lucrurile nu sunt greu de făcut, greu e să te pui în poziţia de a face.”                                                                                                                        cum frumos spunea şi Constantin Brâncuşi

Cu mare drag, Gabriela

Categories: Căsuţa cu poveşti

Sponsors