No public Twitter messages.
Posted by gabriela Posted on Mar - 21 - 2013

Viaţa e o poartă deschisă

Duminica din jumatea lui martie! Zi de plimbare, de întâlniri, de relaxare…

2011/365/81 I Love Snow

Soare cu dinţi, un vânt subţire te învăluia de parcă simţeai cum hainele îţi sunt în dulap pe umeraş, nu pe tine, zăpadă cât vezi cu ochii, să tot fie de vreo două palme de groasă, după ore-n şir de nins cu fulgi aşa cât ochii pisicii mele, o feerie nu alta, însă parcă-i stătea mai bine prin decembrie aşa cum a ajuns în astă vreme! Şi cu toată priveliştea asta, am ieşit în lumea largă, la soare, la vânt, la zăpadă, la natură, să mă bucur că le pot primi!

În drumul meu, privirea-mi poposeşte pe o maşină care avea pe ea nişte litere de autocolant, lipite în următoarea ordine:

„Viaţa e o poartă deschisă”!

 

Ochii mi-au rămas suspendaţi pe acele cuvinte, preţ de-o clipă…

Am privit-o cu mare cuminţenie şi spunându-mi să am grijă să nu uit asta că tare-mi plăcea şi nu aveam cum s-o scriu, căci maşina mea nu mergea singură şi nu văd cum aş fi putut face asta. Aşa că am încercat să o păstrez toată după masa, aşa bine pitită-n „sertar”.

Tot străduindu-mă să mi-o readuc aminte, din timp în timp, în faţa ochilor am revăzut un strop din viaţa mea, când urcând pe-o scenă, în urmă cu vreo 15 ani, am primit drept recunoaştere pentru rezultatele ce le avusem, o carte, iar pe ea era o dedicaţie, pe care mi-o amintisem atât de clar şi-acum, şi suna astfel:

„În fiecare zid este o uşă”!

 

Ei, din momentul când am dat şi de încă o altă  poveste asemănătoare,  m-am trezit cu o bucurie imensă ce-mi cuprindea toată fiinţa mea.

Am înţeles rapid, că de fapt primeam bucuria conştientizării uşilor ce mi se deschideau în faţa mea. Era o bucurie ce nu avea nici un stimul extern, mai puţin literele de autocolant de pe maşina aceea :) !!!

Am început să-mi revizuiesc „uşile” din viaţa mea şi cu cât priveam mai cu atenţie, cu atât puteam observa tot mai clar mişcarea de Graţie Divină prezentă în viaţa mea… şi credeţi-mă, acum sunt chiar destule!

 Mi-am amintit ceva foarte recent, de o discuţie avută  zilele trecute şi în urma căreia eu trebuia să fac o analiză a ceva drag mie, iar rezultatul discuţiei noastre depindea de ceea ce reuşeam eu să scot la iveală, să extrag esenţa, în urma analizei… si rezultatul a fost clar, cel aşteptat de mine, cel în care credeam că poate fi!… m-am surprins zâmbit fără motiv :) , pur şi simplu, mi-era atât de drag ceea ce eram, ceea ce simţeam că sunt!

Tu ai simţit vreodată cum o uşă ţi se-nchide-n nas? Eu am simţit asta… şi am trecut!

În majoritatea cazurilor, atunci când o „problema” apare pe nepusă masă în viaţa noastră, simţim cum tot fundamentul de până acum ni se mişcă, de parcă am fi pus bazele pe un nisip mişcător. Iar în acea situaţie, poţi să-ncepi liniştit să-ţi plângi de milă, să fii un „ghiocel”…

Bine, şi-apoi? Vezi ceva după haosul ce tocmai te-a acaparat?

Oare, atunci când nasul ţi-era încă tocit, ai avut puterea de a te uita cu atenţie în jur şi a vedea ceea ce ai acum în viaţa ta?

 Poţi să vezi ce ţi se deschide-n faţă, fără să fii conturbat de ceea ce te frământă acum?

Au fost momente suficiente şi-n viaţa mea, când am primit, aşa, parcă de nicăieri, diferite încercări, care mai de care mai tensionate, care mai de care mai „încercătoare”… dar cu toate acestea, acum, pot să încredinţez şi pe tine că e posibil să te poţi ridica deasupra, aşa precum ţi-ai lua un planor, iar de acolo de sus, poţi privi cu detaşare, tot tabloul format şi chiar poţi vedea alterantivele ce ţi se dezvăluie în toată splendoarea lor.

Acestea sunt adevăratele uşi ce se deschid în viaţa ta, e necesar doar să te uiţi cu atenţie în jurul tău, doar atât de puţin!

Helen Adams, aşa frumos spunea:

„Când o uşă a fericirii se închide, o alta se deschide, 

dar deseori ne uităm atât de mult la cea  care tocmai s-a închis,

că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi”.

Încearcă să vezi în orice încercare pe care o trăieşti, ca fiind o provocare, ca fiind un test de perspicacitate. Nu te lăsa absorbit într-u totul de vârtejul poveştii în care tocmai s-a dovedit că ai intrat.

Păstrează-ţi convingerea clară că, tot ceea ce experimentezi, este doar pentru a merge înainte, cu mai multă înţelepciune, mai multă încredere în tine şi în ceilalţi şi mai presus de-atât păstrează-ţi visele cât mai vii cu putinţă, sub nici o formă nu le abandona, căci o dată cu abandonarea lor, te abandonezi şi pe tine.

Fii conştient, că niciodată nu vei primi în viaţa ta, decât acele lucruri prin care tu poţi să-ţi dovedeşti ţie însuţi, că eşti pe drumul cel bun, iar calea pe care ai ales-o, este cea pe care tu e necesar să fii.

Aşa cum îţi spuneam, eu am reuşit să văd în orice ca fiind o provocare, iar acum, eu sunt dispusă să te sprijin să le vezi şi tu!

Împărtăşeşte-mi ceea ce experimentezi chiar acum! Scrie-mi, iar eu îţi voi dărui tot ceea stă în puterea mea!

Seeing My World Through a Keyhole

 În viaţa ta de azi,  tu poţi să vezi uşile? Sau măcar, ai vreo cheie de la ele?

Cu mare drag,  Gabriela

Categories: Căsuţa cu poveşti

11 Responses so far.

  1. Loredana spune:

    Gabi draga daca ai scris acest articol pt a ‘deschide’ ochisorii la cine cred eu ITI MULTUMESC NESPUS. Te ador fiinta minunata<3<3<3

    • gabriela spune:

      Lore, vezi tu cum stau lucrurile?
      Poti lesne observa cum primesti exact acele „boabe de roua” de care ai nevoie!
      Primeste-le ca atare, improspateaza-te si lasa ochii sa faca ce vor ei sa faca!

      Te imbratisez cu mare drag :*!

  2. Dana spune:

    Minunat articolul tău, Hani, mi-ai amintit că fiecare usă are o cheie potrivită. Mulţumesc!

  3. GG spune:

    Da, am experimentat aceste sentimente in cel mai variat mod. Cel mai tare te doare cand iti tranteste…usa in nas o persoana in care ai investit mult si in care ai avut incredere. Nu te doare nasul, cat te doare inima si-ti pui o gramada de intrebari.

    Ce am mai invatat…mai intai se inchide o usa, pentru a se deschide alta. Ca orice regula, are si exceptii dar, acum sunt pregatit sa astept cu rabdare, dupa ce mi se inchide o usa.

    Se pare ca este un subiect venit la momentul oportun pentru unii.

    Felicitari! :)

    • gabriela spune:

      Ai mare dreptate, cu acei oameni din viata ta, care efectiv îţi aruncă uşa-n nas, ori poate-ţi mai prind şi degetele la uşă… însă, pas cu pas, o dată cu lecţiile învăţate, înţelepciunea se dovedeşte a fi un aliat de nădejde. O uşă închisă-n nas, înseamnă că poate, nu erai pe drumul care e pregătit pentru tine…

      Nu întodeauna lecţiile ce le avem de învăţat sunt din cele mai delicate, din păcate, şi-atunci da, apare si durerea de inimă şi pleiada de-ntrebări fără sfârşit, până când lumina de la uşa ce tocmai s-a deschis, te-nvăluie şi-ţi dă tăria de a o lua de la capăt!

      Mulţumesc de felicitări şi fie sa aducă folos celui care simte că acest articol a venit la momentul oportun!

  4. criss spune:

    Frumos articol…cand ti se inchide o usa, se deschide o alta, asa este, trebuie doar sa deschidem ochii si sa vedem usa deschisa. Multa bafta in continuare.

    • gabriela spune:

      Da, Cristina, e posibil ca usa nou deschisa sa nu fie chiar in directia in care e usa ce tocmai ti-a tocit nasul, asa ca, asa cum spuneai si tu, e bine de deschis bine ochii si a scruta orizontul vietii noastre.

      Multumesc pentru ca esti un „cautator” de usi deschise si tu!
      Bafta si tie! :)

  5. Mihaela-is spune:

    Acum ceva ani am primit un cadou original.
    Am primit in dar o cheie….:)
    O cheie care are rolul de a ma ajuta sa deschid toate usile ce le gasesc in cale. O pastrez si acum chiar daca au trecut aproape 10 ani.

    O zi frumoasa!

  6. Sagar spune:

    I’m not quite sure how to say this; you made it exreemtly easy for me!


Sponsors