No public Twitter messages.
Posted by gabriela Posted on Ian - 11 - 2013

Vreau să fiu LIBER!!!

Te-ai întrebat vreodată ce-ar însemna să fii LIBER?…
 
  Căci de dorit, sigur ţi-ai dorit: VREAU SĂ FIU LIBER!!! strigai cât te ţineau plămânii asta, poate te-ai şi răzvrătit de atâtea ori că îţi era încălcata libertatea, libertatea TA. Ori de câte ori simţeai că ai vreo constrângere, de atâtea ori simţeai cum se activează instant acel: VREAU SĂ FIU LIBER!!!
 
 Ai stat măcar să te gândeşti ce reprezintă acea stare, după care toţi fugim, însă atunci când să o descriem, pentru fiecare îmbracă altă formă. Cum e posibil?
Libertatea e doar una, nu-i aşa? Atunci, de unde atâtea variaţiuni pe aceeaşi temă?
 Răspunsul e pe cât de simplu, pe atât de banal: suntem total diferiţi unii de alţii. Chiar si pentru noi diferă starea de libertate, deoarece suntem în situaţii diferite si atunci cerem pentru fiecare situaţie în parte, diferit.
 
 Nu că am fi unii mai dotati decât alţii, nu la această parte mă refer, ci la faptul că fiecare din noi ajungem sa acumulam în „bagajul nostru informatic” numit minte, o grămadă de tipuri de comportamente, cum e indicat să procedezi într-o oarecare situaţie, cum să acţionezi în alta…, tocmai de aici vin şi atâtea feluri de LIBERTATE.
 Dar ce e mintea? Un loc unde se strange, asa cuminte, tot ce noi experimentam. Orice trăire aduce cu ea un sentiment, acel sentiment ne generează anumite trăiri, iar acele trăiri le catalogăm ca fiind bune sau rele pentru noi, de unde şi mintea le ia si le pune bine la păstrare ca să ştie ce să facă în situaţiile similare.
 
 Peek-a-boo! Laughing
 Şi uite aşa, pornim în călătoria nostră, conduşi fiind de minte, căci cum mai poţi să nu o asculţi când ştii preabine că în contextul anterior când ai mai fost într-o situaţie similară, ai experimentat o oarecare neplăcere, poate chiar durere, ori panică, ori spaimă… deci? cum ai putea să nu-i dai crezare? Aşa că, frumuşel te conformezi cu exactitate în tiparele gata pregătite de „şeful” şi apoi, după ce „pericolul” a trecut, te uiţi în urmă şi începi să te tot întrebi:
  • de ce tot mă învârt în acelaşi loc?
  • cum alţii pot şi eu nu pot?
  • ce au ei şi eu nu am?
  • oare chiar nu mai era nici o altă cale?
  • parcă în cutare situaţie am reuşit cât de cât să fac mai bine?
  • dar ce eu sunt prostul satului?
  • unde sunt rezultatele mele?
  • dar oare eu chiar aş putea să fiu altfel? cu siguranţă că nu…
Şi după atâtea minunate experienţe de  „dat cu capul în grinda de sus” ajungi să-ţi fie lehamite chiar şi pe tine… Tu, cel care ai pornit la drum plin de curaj, ambiţie, dorinţă…. Unde sunt acum acele simţăminte înălţătoare nascute din pasiune, din pasiunea ta pentru ceva? Sunt prăfuite, pe undeva pe marginea drumului, sub ceva maldăr de nimicuri, ce+au fost aruncate-n grabă peste pasiune… Da, e trist, însă pe cât de trist pe atât şi de adevărat!
 
Iar în astfel de momente, atunci când adevărul ne atinge egoul, ne simtim răniţi, încercăm să găsim o şi mai mare grămadă de scuze, încercăm să găsim vinovaţi, că doar n-om fi noi, nu-i aşa?
 
Zi după zi, an după an ne irosim timpul cel preţios în nimicuri care doar fac să ne umple viaţa, când de fapt, noi simţim că e un imens gol, ceva iraţional de înţeles pentru mintea umană, însă noi simţim că lipseşte ceva, ceva nedefinit, ceva fără gust şi miros… doar ceva!
 
Când, în viaţa noastră ajungem la un asemenea punct, totul pare să-şi schimbe valenţele, tot în ce credeai că poţi să te bazezi nu mai are un punct de sprijin, totul devine haotic şi lipsit de sens. Logica minţii nu poate sa te ajute, ba dimpotrivă, chiar îţi dă şi un ghiont, că doar îţi era prea bine şi te aruncă în extrema cealaltă în care te vezi de-a dreptul diferit de toţi din jur, căci altfel, cum ar putea egoul să-şi apere teritoriul său?
 
Ce este egoul? Este ca si un program de la calculatorul nostru, însă pentru noi oamenii acest program a fost creat artifical oarecum, din instinctul de supravieţuire, un program rebel, i-am putea spune care a preluat conducerea, e ca şi cum el ar fi la tastatura si noi am executa ce dirijează el. Toate trăsăturile şi tendinţele noastre mai puţin dorite, sunt uneltele lui, prin care ne împiedică să ne autocunoaştem, deoarece asta ar duce la anihilarea lui, ceea ce nu prea-i convine. A câştigat supremaţia asupra noastră, treptat, chiar fără să ne dăm seama i-am cedat de bună voie anumite îndatoriri, iar el vazându-şi atât de mult crescută puterea, a acţionat ca atare si a început să se comporte precum ne-ar fi şeful nostru. 
 
Atunci când inima noastră simte această povară, a egoului nostru,  veşnic nesăturat de putere, ea încearcă să intervină în acest proces dureros pentru noi ca fiinţe umane, însă egoul va percepe această acţiune ca fiind periculoasă pentru el şi va reacţiona extrem de violent, căci el simte că este încolţit, iar atunci va bloca iubirea pentru a se apăra pe el!

Iubirea e cea care ne face să ne simţim bine împreună!

Iubirea e cea care face munţi de gheaţă să se topească!

Iubirea e cea care ne aduce bucurie, fericire, împlinire!…

Vino în inima ta, să vezi ce se ascunde acolo, ce stă pitit atât de tare încât abia dacă poţi să-ţi aminteşti că ar fi existat vreodată? E pasiunea ta! Acolo a fost dintotdeauna aşteptându-şi „timpul potrivit” pentru a o scoate la lumină…
 
…şi atunci, de cine fugim ca sa avem LIBERTATE?… către cine ne îndreptăm spre a găsi LIBERTATEA?… oare cum arată LIBERTATEA?… oare ce înseamnă LIBERTATEA?
Cu drag, Traiesc liber.
 119501
 

Dacă  cuvintele de mai sus, aşezate în ordinea pe care am ales-o, te-au atins în vreun fel, te aştept cu drag să-mi împărtăşeşti ce-ai simţit.

Categories: Căsuţa cu poveşti

2 Responses so far.

  1. Alexandra spune:

    Libertatea pentru mine este sa pot face ceea ce simt, sa iubesc si sa ma manifest fara a simti nicio bariera.


Sponsors